luni, 31 octombrie 2011

duminică, 30 octombrie 2011

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Versuri de toamna

M-am gandit sa va mai arat cateva poezii ce ilustreaza acest frumos, dar mofturos anotimp. Am ales cate una de la fiecare poet ca sa nu se spuna ca favorizez :p. Sper sa va placa.



Toamna murind
( de George Bacovia)

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.


Melancolie 
(de Lucian Blaga)

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.


Pastel de toamnă 
(de Adrian Păunescu)

Pe muntele negru de frunza de vară
Te chem cu accent brumariu să te sperii
Când spicul de toamnă dă-n spicele verii
Şi cade lumina şi trage să moară.

Şi sunt întrebări prin natura puzderii
Şi sfârâie ploaia dintâi ca o ceară
Şi vara ne-nchide în toamna afară
Femeie, bărbat sub pecetea tăcerii.

Aicea la munte mai poate să spere
Şi cel care moare că moartea-i departe
Şi noi să fugim şi să scriem o carte
În ea cuprinzând ale toamnei mistere.

Că suntem în lume pe-acolo prin partea
Pe unde întârzie poşta şi moartea.


Am sa mai revin cu poezii dedicate acestui anotimp si apartinand altor autori data viitoare. Incerc sa nu pun multe deodata. 

Pzzike

vineri, 28 octombrie 2011

joi, 27 octombrie 2011

miercuri, 26 octombrie 2011

Vertij




Vertij de Randy Taguchi 

Carte-cult in Japonia, Vertij descrie povestea unui tanar care sufera de una dintre cele mai ciudate maladii. El este hikikomori, adica unul dintre acei oameni care au renuntat complet la viata sociala si au ales sa se retraga in singurataea unei camere, asemenea unor pustnici moderni. Atunci când Taka moare pentru ca pur si simplu si-a pierdut dorinta de a trai, sora lui, Yuki, incepe o adevarata calatorie initiatica, incercand sa inteleaga boala fratelui sau. Drumul ei o poarta spre orizonturi nebanuite si femeia descopera erotismul ca forma de raspuns la alienarea unei societati obsedate de pragmatism si tehnologie.
 ______________________

 Nu pot spune ca m-a impresionat cartea, c-a avut un limbaj ce m-a captivat si personajele m-au dat pe spate pentru ca as minti. Faptul ca Yuki s-a culcat cu destui si nu putea rezista sa nu se culce cu x sau cu y mi-a creat o parere proasta despre ea, o carpa pe care o folosesc toti si ea crede ca-i domina. Cartea abunda de erotism pe care eu nu l-am gustat si nu mi-a placut deloc multimea de detalii a partidelor de sex si mai ales cele avute cu dr. Kunisada. Nu m-a impresionat cautarea ei pentru ca ea nu incerca sa afle despre fratele ei ci voia sa scape de starea ce-o apucase dupa moartea lui. Consider ca daca cartea l-ar fi avut pe Taka personaj principal ar fi fost mai bine. N-am gustat ideea cu samanismul cu acele prize si legaturi printre oameni si iar revin la Yuki si zic ca nu mi-a placut de nici un fel. Cartea e sa zicem buna. Dar n-as reciti-o. Insa cui ii place s-o citeasca e invitatul meu.


Pzzike

marți, 25 octombrie 2011

luni, 24 octombrie 2011