O zi

15 iulie 1988. Emma si Dexter se intalnesc in noaptea de dupa absolvirea universitatii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi in aceasta zi peste un an? Dar peste doi? Si in fiecare an care va urma? 

Em si Dex, Dex si Em – sperante si oportunitati ratate, zambete si lacrimi, certuri si impacari, succese si esecuri – o relatie dezvaluita prin franturi de viata surprinse in aceeasi zi de 15 iulie. 

Douazeci de ani, doi oameni. O ZI. 

__________________________ 

Oricat as vrea nu ma simt in stare sa judec aceasta carte sau sa ma leg de personaje, de caracterele lor, de unele decizii luate pentru ca e ca si cum as judeca viata. Em si Dex sunt doi tineri ce au viata in fata, multe vise si cred ca pot face totul, insa treptat lucrurile nu merg cum vor ei, fiecare merge pe un drum, uneori se vad, schimba impresii, se cearta, se impaca, se iubesc, se displac. Pe parcursul cartii, de la inceput la sfarsit, ai impresia ca privesti doua lumanari care ard continuu si cu cat ceara se topeste lumina scade din ce in ce mai mult. Ai impresia ca, cu cat intainteaza in varsta Dex si Em isi pierd stralucirea, acea explozie de emotii si pareri, efervescenta adolescentii si tineretii. Ideea ca ai toata lumea la picioare e inlocuita de grijile zilnice, de rutina, de probleme serioase si viata n-a fost deloc dulce cu ei. Daca vreti sa citi ceva simplist scris, dar real, ceva care va pune pe ganduri si va face sa ganditi de doua ori inainte sa va neglijati prietenii si viitorul atunci eu va recomand cartea, iar daca nu, puteti trece peste ea. Eu cred ca n-am pierdut timpul citind-o.

Pzzike