duminică, 19 mai 2013

Daca citesti asta inseamna ca am murit de Andrew Nicoll si Maimuta vine sa-si ia craniul de Iuri Dombrovski la ALL


 


La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Otto Witte, fost acrobat de circ, stă ascuns în rulota lui, sub o ploaie de obuze, aşteptându-şi sfârşitul. Dar, cum nu vrea să moară fără a lăsa o mărturie, se hotărăşte să-şi aştearnă în scris povestea vieţii – o viaţă care numai banală nu se poate numi. Cu mulţi ani în urmă, Otto a aflat dintr-un ziar că Albania îşi caută rege. Acrobatul neamţ şi favoritul la tron seamănă ca două picături de apă. Cine ar fi crezut că un circar poate ajunge regele Albaniei, şi asta doar cu o mână de prieteni de nădejde, o ladă de costume, o cămilă şi o pereche de mustăţi redutabile?

Născut în 1962 la Dundee, în Scoţia, Andrew Nicoll a fost silvicultor înainte să-şi facă o carieră în jurnalism. În prezent scrie articole politice pentru The Sun. A publicat proză scurtă în numeroase reviste, printre care şi New Writing Scotland, iar în 2008 şi-a făcut debutul editorial cu romanul The Good Mayor. Distins cu Premiul Saltire pentru cel mai bun roman de debut al anului şi tradus în douăzeci de limbi, The Good Mayor l-a impus pe Andrew Nicoll în lumea literelor şi a fost urmat de alte două romane: The Love and Death of Caterina (2011) şi Dacă citeşti asta înseamnă că am murit (If You’re Reading This, I’m Already Dead, 2012; ALLFA, 2013).





În Franţa ocupată de nazişti, profesorul Messonier, antropolog reputat şi autor al unei opere  tiinţifice menite să respingă teoriile rasiale şi rasiste ale pseudosavanţilor nazişti, intră în vizorul nemţilor. Animaţi de forţa brută a resentimentului, ocupanţii îi întorc viaţa pe dos pentru a-l obliga la o ruşinoasă retractare a întregii sale opere şi la o şi mai ruşinoasă colaborare. Sub imperiul puterii lor primitive, lumea se sparge în bucăţi, descoperirile ştiinţei devin simple unelte de propagandă, iar relaţiile dintre oameni – un joc de măşti pe viaţă şi pe moarte. Însă în acest roman noir, cu accente kafkiene, care îmbină intriga palpitantă a romanelor poliţiste cu profunzimea meditaţiilor filosofice, ţinta nu este numai totalitarismul nazist, ci orice regim totalitar şi orice ideologie care are nevoie de forţa pumnului pentru a guverna. 

0 comentarii: