marți, 28 mai 2013

Mostenirea de Katherine Webb


Intr-o zi ploioasa si mohorata a anului 1905, lady Caroline Calcott, stapana domeniului Storton din Wiltshire, dispare in padure, ducand in brate un copil abia nascut. In prezent, surorile Erica si Beth Calcott, stranepoatele lui lady Caroline, se intorc la mosie pentru a-si lua in primire proprietatea, cu haloul ei de secrete. 

Asa incepe o saga de familie in care se intersecteaza povesti captivante de iubire si de ura, intr-un tinut salbatic, de o frumusete obsedanta. Cititorul va fi purtat din inalta societate a New York-ului de inceput de secol XX pana in preria nemarginita a Vestului Salbatic, urmarind cu sufletul la gura destinele unor personaje cu adevarat pasionale. 



Cred ca de când am inceput sa citesc „intensiv” , de cativa ani, nu prea am avut treaba cu romanele de genul, ce prezinta viata secolelor trecute. Nu ca nu-mi plac, dar or îmi lasa un gust amar si mă pun pe gânduri or mă fac sa-mi doresc sa am o masina a timpului si sa trag p-acolo o vizita scurta. Iar aceasta carte face parte din prima categorie. M-a lasat pe gânduri dupa ce am dat ultima pagina si chiar si pe parcursul lecturii mă opream uneori si mă gandeam, apoi citeam in continuare. E o carte care iti da o stare de melancolie, de regret, de durere trecuta si care inca arde mocnit, nişte sentimente ce te rod pe interior si cu timpul dor si mai mult. 

Cele mai triste pasaje din carte mi s-au parut cele din perspectiva lui Caroline, o femeie ce-a avut o viata deloc usoara, care si-a urmat iubirea intr-un tinut necunoscut, care a incercat sa se adapteze pentru ca-l iubea si voia sa-l vada fericit, care-si dorea mult un copil si plangea ca nu i-l poate oferi. Iar apoi când soarta i l-a luat totul a inceput sa se destrame. Sincer nu o pot judeca, nu pot decat sa zic ca-mi pare rau de ea, ca n-a avut o viata fericita alaturi de C., c-a trebuit sa se intoarca la NY si sa se casatoreasca cu lord Calcott; si parca n-ar fi fost de ajuns acest lucru Dumnezeu i-a mai rapit doi copii, trei as zice… iar când Meredith a venit pe lume deja Caroline era secatuita pe dinauntru. Iar aceste sentimente s-au transmis si fiicei ei care s-a purtat la fel cu ai ei si cu nepotii. As zice ca de-a lungul genealogiei urmasii n-au primit doar mostenirea materiala, dar si ura, durerea, regretul, teama, indivia si dorinta de a ucide pe altii ce au si ei n-au avut parte, desi au fost buni si si-au dorit nespus. Cred ca cel mai rau doare când iti doresti ceva, il primesti, dupa multa vreme, si apoi iti este luat. 

Insa nici in lumea lui Beth, Dinny si Erica lucrurile nu sunt prea frumoase. Cele doua tinere primesc conacul drept mostenire de la Meredith si pentru o perioada se intorc sa locuiasca in el, scotand la iveala amintiri si legaturi din trecut, fapte ce trebuiau sa ramana ingropate, scotocesc in trecutul lui Caroline si al familiei. Intr-un fel o admir pe Erica, pentru ca incearca sa gaseasca raspunsuri, comparativ cu Beth care incearca sa scape cat mai repede de acolo, sa lase trecutul in urma si sa se inchida intr-o bula. 

Cam atât va povestesc eu din carte pentru ca apoi voi ce mai cititi, ce mai descoperiti? Va las sa aflati despre viata si secretele lui Caroline, de ce familia Calcott n-o suporta pe familia Dinsdale, de ce Beth si Dinny nu vor ca Erica sa afle sau sa-si aminteasca anumite lucruri. Pot doar sa mai zic ca e o carte atât de „grea” si trista, melancolica, amara, pe cat e de groasa ca numar de pagini. Cred ca citind-o mi-am reamintit ca cea mai mica decizie poate cauza consecinte nu doar noua si celor din jur, ci pe generatii, ca o decizie mica si neinsemnata poate insemna mai mult decat ne imaginam si ca… viata nu ne lasa deloc sa facem ce vrem. Uneori e chiar rea si egoista. 


4/5

0 comentarii: