sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Weekly Reading #13

Sal'tare!

Ce faceti? Eu trebuie sa recunosc ca desi am avut o luna plina nu stiu cum am reusit sa citesc atatea carti. Insa nu pot spune ca-mi pare rau. Acum ca mai e doar un pic si se duce anul asta imi dau seama ca sunt atatea carti pe care ziceam ca le voi citi, ceea ce nu s-a intamplat. Insa ramane pe luna ce-a mai ramas si pe anul urmator. Oricum a fost cam tot anul o perioada buna de citit. Iata ce-am lecturat eu luna aceasta:


Voi ce-ati mai citit? Ce planuiti sa cititi luna urmatoare? Daca v-a placut foarte mult o carte imi puteti lasa in comentarii:)

RECENZIE - Copiii libertatii de Marc Levy


In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a existat in Franta un ansamblu de retele clandestine care au incercat sa saboteze regimul de la Vichy (intre 1940 si 1944, Franta s-a aflat, mai intai partial, apoi integral, sub ocupatie germana). Este vorba despre miscarea de Rezistenta care s-a opus colaborationismului oficial cu nazistii.


Spre deosebire de celelalte romane ale lui Marc Levy, care mizeaza pe fictiune si uneori chiar pe fantastic, Copiii libertatii porneste de la acest fapt real al istoriei. Autorul relateaza povestea tatalui sau, Raymond, si a unchiului sau, Claude, care s-au angajat in Rezistenta inainte de a implini 18 ani; alaturi de Charles, Sophie, Marc, Alonso si altii, fie ei francezi sau copii de emigranti italieni, romani, spanioli etc. O «banda» de adolescenti, plini de voie buna si chef de viata – unii de-abia daca traisera fiorii primei iubiri –, care fabricau bombe sau aruncau trenuri in aer animati de idealul de libertate. Unii au supravietuit, altii au murit in lupta sau au fost deportati la Dachau.

Romanul este scris intr-un stil simplu si placut, sustinut de un suspans teribil si de o emotie ce va aduce lacrimi pe obraz.


Recenzie:

Sincer, stiam dinainte despre ce-i vorba in acest roman al lui Marc Levy, stiam ca nu-i unul foarte optimist, sa zic asa, insa impactul e mult mai puternic. Nu poti sa-ti propui "nu ma va emotiona nimic si nu o sa arat ca si cum o tornada s-a jucat cu mine" atunci cand o citesti, dar mai ales dupa ce o termini. Nu e prima carte ce trateaza acest subiect pe care o citesc, dar ca te fiecare data raman cu un gol in suflet si cu niste lacrimi in gat, pentru ca toate aceste fapte sunt reale, au murit oameni si au fost ucisi/torturati/inchisi/tinuti prizonieri sau transportati de alti oameni. Pana la urma ce drept are un om sa ucida pe altul?

E greu sa vorbesti despre o carte ce trateaza un asemenea subiect, pentru ca nu cred ca cineva poate sa cuprinda in cuvinte toata oroarea acelor fapte, groaza si teama acelor oameni, durerea, lacrimile, foametea, ranile si sangele varsat al tuturor ce-au luptat contra sistemului si/sau i-au cazut victime. Iar cand mai afli si ca tot ce se istoriseste in aceasta carte a fost adevarat si acele personaje au fost de fapt oameni in carne si oase, care au avut o viata, familie, prieteni, dorinte, vise si care au incercat cumva sa lupte si sa rezolve ceva, insa n-au reusit, totul devine si mai apasator. Pentru ca nu poti sa ramai impasibil la asa ceva.

M-am atasat de toate personajele din acest roman si de fiecare data cand unul murea simteam ca pierd un prieten. Autorul ii creioneaza atat de bine si par atat de reali, ii auzi aievea povestindu-ti si ajungi sa razi si sa plangi cu ei, dupa ei, atunci cand viata le atarna de un fir de ata. Si chiar si atunci cand simti ca se apropie un final inca speri si-ti doresti sa apara un mod de scapare. De foarte multe ori m-am enervat, pentru ca lumea e atat de cruda si de "animala" *nu-mi vine acum alt cuvant care sa cuprinda sensul* incat sa urmareasca si sa omoare niste copii. Si pentru ce? Pentru ca se opuneau sistemului si incercau sa le dea celorlalti speranta si cumva sa faca dreptate. Insa, oricat de ambitios esti nu poti cu o mana de oameni sa rastorni o intreaga lume...

V-as mai vorbi despre carte, insa nu mai stiu ce sa spun si am impresia ca oricat incerc nu pot sa cuprind exact sensul si toate acele emotii care m-au zdruncinat, de-a lungul acestei lecturi. Dar va rog sa o cititi si sunt sigura ca veti realiza cat de frumoasa e, chiar daca n-are happy end, chiar daca eroii nu traiesc fericiti pana la adanci batraneti, chiar daca moartea e la orice colt de strada si toate sperantele, visele, iubirile, zambetele acestor copii sunt calcate in picioare de bocancul societatii. E o carte pe care trebuie sa o citesti ca sa o simti, sa poti vedea cu proprii ochi ce vrea autorul sa-ti spuna. Sau o puteti citi doar ca sa-i intalniti pe acesti oameni *nu personaje* minunati si sa va bucurati alaturi de ei, sa luptati, sa zambiti si sa plangeti. 


5/5

joi, 28 noiembrie 2013

Library Haul #6

Sal'tare!

Ce mai faceti voi? Mai aveti timp de lectura sau de orice are legatura cu cartile? Eu nu prea, insa incerc sa citesc si ma straduiesc sa profit de timpul liber, si sa citesc in loc sa lenevesc sau sa stau, uitandu-ma pe pereti:)). Ce-am mai luat de la biblioteca, pentru ca incerc sa nu mai cumpar pana in primavara *deja am prea multe*. Oricum se intelege ca eu cumpar seria HP de la chioscuri si cartile Oanei Mujea, nu? Vi le recomand si voua. Deci ce-am luat:


Le-ati citit? Cum vi s-au parut? Voi ce mai cititi?

Blog Tour - Death is but a Dream - REVIEW + Giveaway



Death is but a Dream by Erin Hayes 
Publication date: Fall, 2013 
Genres: Adult, Fantasy, Mythology

Synopsis:

Caught between life and death, all Callie wants is to live again.

Homicide detective Callie Saunders knows that death isn’t all pearly gates and angels. After being hit by a bus, she finds that it's the ancient gods and goddesses of Greek mythology who are in charge of everything.

So when Hades offers her a deal, she accepts. If she wants to be brought back to life, she’ll have to figure out who is trying to kill his son. But if she fails, both her soul and the world will be destroyed.

With the odds mounting against her, it’ll take everything she has within her to wake up from death. But the rules are constantly changing. And someone wants her to stay dead.


Purchase:



AUTHOR BIO;

Sci-fi junkie, video game nerd, and wannabe manga artist Erin Hayes writes a lot of things. Sometimes she writes books, like the fantasy mystery Death is but a Dream and the sci-fi middle grade book Jacob Smith is Incredibly Average. You can reach her at tiptoegirl87@gmail.com and she’ll be happy to chat. Especially if you want to debate Star Wars.

Author Links:

a Rafflecopter giveaway

REVIEW:

I received this book for a honest review and as a part of the tour!

This book was not I was expecting. Why I say that? Because first when I read the synopsis I was expecting a novel full of action, suspense, a badass girl and maybe a little bit of romance. But it wasn't like that. This book had this things but I couldn't sympathize with the characters. And I'm sorry about that.

And another thing that I disliked it that at some point the story became predictible. After we found out who is the "killer" the suspense wasn't so dense. Or for me wasn't anymore. I could see what is going to happen and of course the impact of the facts wasn't strong.

This book has a good idea in essence but for me the whole thing wasn't wow. As I said at the beginning I couldn't sympathize with the characters, and for that, the story didn't made me eager to know what's going to happen. I enjoyed it, I liked the world building, how Callie try to fix things and find out the true. But I couldn't feel anything, and that ruined a lot.

If you like mythology, Greek gods, adventures and all that kind of stuff then I recommend this to you, and maybe you'll enjoy more than I did. 


3/5

miercuri, 27 noiembrie 2013

Noutati la editura Polirom


Oglinda si drumul inventariaza semnalmente specifice prozei romanesti postdecembriste, dar si continuitati identificabile cu cele doua mari perioade din trecutul recent: interbelica si comunista. Cartile a peste o suta de prozatori sunt, mai intai, martore ale dosarului despre starea prozei. Panoramarile din prima sectiune survoleaza marile teme la zi: relatia istorie-fictiune si formele sale de manifestare, destinul personajului literar in era micsorarii omului, eroticul si thanaticul - revolutii si tabuuri, lectura confidentiala, fragmentul si defragmentarea. In cea de-a doua sectiune, prozatorii sunt convocati in schite de portret cu pledoarii individuale. Oricate asemanari s-ar contabiliza si oricate chenare s-ar inventa, pana la urma se impune din nou constatarea ca avem de-a face cu singuratati. Nici o oglinda nu e aidoma celeilalte, rasfringerile sunt de o diversitate care imbogateste imaginea drumului - el, oarecum, unul si acelasi, dar de o constitutie imposibil de apropriat altfel decit prin varietatea tulburatoare a oglindirilor.

~~~~~

Karl Rossmann, abia venit din aerul molcom al Europei, descopera lumea aglomerata a New Yorkului cu sperantele si naivitatea pe care numai la saisprezece ani un tanar le poate avea. Intra fara intarziere sub aripa protectoare a unchiului sau bogat si tot atat de repede cade in dizgratie; isi incepe marea aventura americana intr-un hotel urias, ca rupt dintr-o epopee fantastica, cunoaste dragostea, nedumeririle in fata nedreptatilor pe care soarta i le presara in cale la orice pas, dar intarzie, in ciuda intamplarilor prin care trece, in ciuda oricarei ratiuni, sa traiasca un sentiment cu care, altfel, lumea il asalteaza fara ezitare: intarzie, ba chiar refuza cu orice pret sa urasca.

~~~~

In 1856, Vasile Capsa, intemeietorul celebrului restaurant bucurestean, esueaza in prima sa intreprindere comerciala de amploare, in Crimeea. In 1993, in Hotel Universal, centrul Bucurestilor de altadata, ajuns intre timp un refugiu al boemei studentesti din primii ani de dupa Revolutie, se petrece o crima sau o sinucidere. Personajul care face legatura intre cele doua momente e somnambula Maia, de trei ori stranepoata „fetei de aur“ aduse de Capsa la Bucuresti la intoarcerea din Crimeea. Ea scrie si rescrie, intr-o camera din Hotel Universal, epopeea familiala pe care bunica sa i-o povestise ani la rand.

Fictiune autobiografica si exercitiu spiritual, Hotel Universal este romanul unei lumi disparute, o lume pestrita, cosmopolita si cruda, dar cu valorile esentiale intacte.

~~~~~

Viata si opera scriitorului si savantului Ibn Tufayl (cca 1105-1185), cunoscut in Evul Mediu latin ca Abentofal sau Abubacer, sunt partial invaluite in mister. A scris - se spune - peste sapte mii de versuri, un tratat despre suflet si unul medical. Totusi, singura carte ramasa de la el este Hayy bin Yaqzan sau din tainele intelepciunii rasaritene. Capodopera beletristica, filosofica si mistica a culturii arabe, ea incearca o armonizare intre filosofia greaca si religia islamica. Povestind viata unui om care creste singur pe o insula pustie, Ibn Tufayl exploreaza evolutia sufletului cunoscator, de la intelegerea lumii vazute la cea a lumii superioare, accesibila prin intelect. Fiecare episod exterior din viata personajului se traduce intr-o experienta interioara, de cunoastere spirituala.

~~~~

Noul volum al lui Cristian Tudor Popescu reuneste texte ce abordeaza subiecte legate de cinematografie, fara sa ocoleasca insa analizele unor evenimente recente. Cunoscut cinefil, autorul traseaza paralele intre productiile cinematografice si viata reala, intre personaje de film si persoane publice, dar prezinta si filme mai vechi sau mai noi, actori, regizori, festivaluri si premiile oferite in cadrul acestora. In plus, trece in revista preferintele criticilor de film si ale publicului, fie el format din elevi de liceu sau din persoane care au trait direct experienta comunismului. Cristian Tudor Popescu vine cu argumente solide care sa ii sustina ipotezele, nu se fereste sa puna degetul pe rana atunci cand e cazul si nici nu evita laudele pentru productiile si persoanele pe care le considera meritorii.

 „Daca in legatura cu o moralitate a artei se poate discuta, de la Villon pana la marchizul de Sade si Celine, o arta a moralitatii nu vad cum ar putea exista. Nu e nimic artistic in a fi moral. A nu fi fatarnic, a nu fi oportunist, a nu minti, a nu trada, a-ti asuma greselile si a plati pentru ele nu presupune talent. Moralitatea nu e nici macar o profesie.

Moralitatea e un organ, ca inima sau ficatul, il ai sau nu il ai, cu deosebirea ca poti trai si fara el. Ea iti apartine in totalitate - esti moral in primul rand fata de tine insuti -, nu e menita aprecierii celorlalti, ca arta.

Sau, astazi, in Romania, moralitatea poate fi definita ca o boala psihica.“ - Cristian Tudor Popescu

~~~~
In Rusia sovietica a anului 1927, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decazut, in imprejurari nefericite, in ipostaza de functionar, afla de la soacra lui, chiar inainte ca aceasta sa-si dea duhul, ca bijuteriile familiei au fost ascunse, de teama bolsevicilor, in unul dintre cele douasprezece scaune ale sufrageriei. Insa setul de scaune ajunge sa fie confiscat de guvern dupa Revolutie si vandut bucata cu bucata. Intimplarea ii starneste interesul marelui maestru al combinatiilor Ostap Bender, care, sesizand o sansa aproape indecenta de imbogatire, il convinge pe Vorobianinov sa plece amandoi in cautarea scaunelor. Drumurile ii poarta de la Moscova pana in Caucaz si au de-a face cu personaje dintre cele mai colorate, de la birocrati sovietici oportunisti la varstnicii supravietuitori ai vechii oranduiri, care mai de care mai egoist, corupt sau incompetent, oferind astfel cititorilor de azi prilejul de a cunoaste Rusia anilor ’20 si de a savura una dintre cele mai reusite satire scrise vreodata.

~~~~~~

Primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey si fiii sai este povestea unei familii de mici comercianti dintr-un vechi neam de negustori, ultimul care se mai lupta cu valul innoitor occidental. Romanul acopera istoria a trei generatii, de la inceputul secolului XX pana in zilele noastre, depanata alaturi de intamplari ce-au marcat viata mai mult sau mai putin necunoscuta a Turciei. Poarta catre aceasta viata este o familie din Nisantasi, a carei poveste cotidiana se desfasoara precum filmul detaliat al unei diorame: efectul produs de aparitia noilor locuinte, marile familii care, treptat, renunta la traditie si se lasa influentate de valul innoitor, placerea mersului la cumparaturi in Beyoglu sau chiar radioul de duminica seara…

 „Cand am vizitat pentru prima data Parisul, la varsta de treizeci de ani, m-am grabit sa ajung in locurile evocate de cele mai importante romane franceze pe care le citisem. Am mers, asemenea eroului lui Balzac, Rastignac, sa admir orasul de pe culmile cimitirului Pcre-Lachaise si am fost surprins sa descopar cat de banal arata totul. Totusi, in primul meu roman, Cevdet Bey si fiii sai, am creat un erou care-l preia in mod explicit pe Rastignac ca model.“ - Orhan Pamuk

~~~~~
Dupa decesul lui Ion I.C. Bratianu la sfarsitul anului 1927, Partidul National Liberal a inceput sa piarda teren, opozitia intensificandu-si campania politica. Efectele acesteia s-au vazut in 1928, an marcat de Marsul asupra Bucurestiului organizat de Partidul National Taranesc si de instalarea primului guvern condus de Iuliu Maniu. Lupta pentru putere, criza dinastica acutizata de divortul dintre Carol al II-lea si principesa Elena, dar si relatiile adesea complicate dintre membrii familiei regale - toate acestea se regasesc in jurnalul reginei Maria, alaturi de intamplari din viata de zi cu zi.

 „Opozitia spune ca a declarat razboi, ca si-a pierdut rabdarea, ca guvernul a dus tara de rapa, ca aceasta este administrata de Regenta pe apucate, ca nu se va da in laturi de la nimic ca sa rastoarne ordinea existenta deoarece opinia publica o sustine. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, eu anticipasem asta si am facut tot ce am putut ca sa impiedic acest rezultat. Am sperat ca Regenta va sti sa il convinga pe Vintila sa ceara formarea unui guvern de coalitie sub conducerea unui om ales in mod intelept, care sa fie capabil sa se descurce, implicandu-i pe toti in proiectul de stabilizare si obtinere a imprumutului. Astfel opozitia ar fi devenit mai toleranta si Maniu ar fi fost obligat sa colaboreze in loc sa devina liderul unui partid care nu este de acord cu nimic, ca acum.“

~~~~~~

Inceput in 1929, la sugestia lui Roger Martin du Gard, in cadrul uneia dintre numeroasele intilniri de la Pontigny la care a fost invitata, si continuat, cu scurte intreruperi, pana in preajma disparitiei sale, jurnalul lui Alice Voinescu cuprinde insemnari despre evenimente si personalitati din perioada interbelica si postbelica. Printre cei ce-si gasesc locul in paginile cartii se numara Nicolae Iorga, George Enescu, Regina Maria, Gala Galaction, Marietta Sadova, dar si oameni de cultura de prim ordin din afara tarii ca Andre Gide, Roger Martin du Gard, Paul Langevin, Francois Mauriac, Ernst Robert Curtius, cu o parte dintre acestia autoarea sustinand si o bogata corespondenta.

~~~~~

Tsukuru are 36 de ani si multe, multe amintiri, care nu-l lasa sa-si traiasca prezentul. Gandurile il poarta adesea la o gasca aventuroasa din liceu, in care fiecare membru avea, in loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra si Dalba, iar baietii Albastru si Rosu. Al treilea baiat din gasca era el, Tsukuru, omul fara de culoare, al carui nume inseamna „cel care face“.
Tsukuru este inginer si are un vis: sa construiasca gari. Are insa si o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fara continut, parasit de toti din pricina golului sau launtric. El isi traieste viata in singuratate pana in momentul in care o cunoaste pe Sara. Ea il asculta, ii afla nefericirile si incearca sa-l ajute, indemnandu-l sa plece in cautarea prietenilor din liceu si sa se-mpace cu ei. Abia apoi se va intoarce la ea si o va iubi si va fi fericit.
„Oricine se indragosteste cauta de fapt bucati pierdute din propria-i viata. Si oricine se indragosteste se intristeaza cand se gandeste la cel iubit. E ca si cum te-ai intoarce intr-o camera cu amintiri dragi, o camera de mult parasita.“ - Haruki Murakami

~~~~~~
In plin avant al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sut apoi anchetati dintr-un motiv bine intemeiat: n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaimanta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia ultima: isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gandirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.

~~~~~

La treizeci si cinci de ani, Stendhal o cunoaste pe Matilde Dembowski, de care se indragosteste fulgerator. Respins de femeia adorata, isi propune sa scrie o carte in care sa faca o analiza „exacta si stiintifica” a iubirii. Astfel ia nastere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizica si iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare” prin care indragostitul ajunge la „iubirea perfecta”. Rezultatul este o carte unde consideratiile obiective au pe alocuri o profunda amprenta personala, unde poezia si anecdota se impletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniata de aceea a indragostitului.

~~~~~

In timp ce sotul ei este plecat pe frontul Primului Razboi Mondial, Marta, o fata de 19 ani, incepe o relatie cu un baiat mai tanar cu trei ani decat ea. Pentru cei doi indragostiti, razboiul este o adevarata vacanta in care isi pot trai nestingheriti fericirea. O fericire care se va dovedi insa iluzorie. Bucuria incepe sa le fie umbrita de reprosurile parintilor si de atitudinea prietenilor si a cunoscutilor, care ii evita. Situatia, tensionata de comportamentul paranoic si adesea dominator al baiatului, se complica si mai mult cand Marta ramine insarcinata, iar povestea de dragoste ce parea initial ca va dura la nesfarsit are un final tragic.

~~~~~

„O carte captivanta, scrisa elegant, capabila sa creeze scenarii narative cinematografice care il plimba pe cititorul vrajit de pe inaltimile Himalayei pana in Patagonia, de pe treptele de la malul Gangelui pana in jungla din America de Sud, de la Machu Picchu, ridicat «unde incepe cerul», pana in templele Angkor Wat.

Autoarea isi face din timp si distante aliati fideli in descrierea unor calatorii incarcate de magie si suspans. Fie ca descriu in filtru personal India spirituala, intalnirea cu un saman din Peru sau asediul asupra orasului Praga din 1968, povestirile au dramatism si farmec. O lectura savuroasa, plina de informatii si de perspective originale asupra spatiului si sensului calatoriei, stimuland imaginatia si formuland intrebari provocatoare la rascruce de drumuri, vremuri, varste, culturi si mentalitati.“ - Harry Mathews

„Am avut dintotdeauna neastamparul drumului, curiozitatea de a vedea ce se intampla de partea cealalta a gardului, ce e dincolo de orizont, cum traiesc oamenii in alte parti ale lumii, cum se imbraca, cum gandesc, ce mananca. Deliciul de a-ti face valiza, de a consulta harti si ghiduri, de a lasa imaginatia sa o ia inainte, cu riscul ca realitatea sa o contrazica sau sa o depaseasca, toate fac parte din ritualul pregatitor al escapadelor.“ - Carmen Firan

~~~~~

Noutati si carti in curs de aparitie la RAO


Câţiva prieteni s-au adunat la unul dintre ei acasă pentru a petrece o seară plăcută. Fiecare oaspete povesteşte împrejurările în care s-a petrecut o crimă, ceilalţi trebuind să ghicească cine sunt făptaşii. Desigur, Miss Marple este singura care rezolvă corect toate aceste mistere. Este volumul în care bătrâna domnişoară apare pentru prima dată într-o carte semnată Agatha Christie şi este unul dintre preferatele autoarei.

~~~~


Dorinţa de a recupera lumea pierdută a copilariei îl îndeamnă pe un tânăr ziarist să pornească într-o călătorie pe urmele enigmaticului său bunic, un scoţian aventurier care a trăit o intensă poveste de iubire cu bunica protagonistului şi care a dispărut în mod miserios în Africa. Cercetarile îl conduc pană în Kenia, într-un loc magic, locuit de personaje fascinante, cu poveşti minunate. Deşi nu este un bestseller, nici un roman de aventuri, şi cu atât mai puţin un roman istoric, şi deşi nu este un thriller, nici un roman de călătorii sau de dragoste, este totuşi, în acelaşi timp, puţin din fiecare şi mult din ceva diferit.

~~~~~



"Deşi povestea are loc în intervalul a doar două zile, ea are un ritm foate rapid, curăţând straturi de pe naivitatea lui Saşa şi arătându-i, lui şi cititorilor săi, că nu te poţi încrede în cinismul unui sistem" The Horn Book Magazine

~~~~~


Berlinul de Est, 2011: reîntregirea Germaniei nu s-a mai întâmplat, Egon Krenz e de 22 de ani la putere, iar RDG e aproape de faliment. Capitala: un oraş murdar, împuţit de milioanele de motoare pe ulei ale urmaşului Trabantului - Phobos. Ultima şansă a socialismului: negocieri economice cu RFG şi cancelarul federal al acesteia, Oskar Lafontaine. Însă, chiar înainte de acest eveniment, un fost consilier al lui Krenz este găsit mort şi totul indică faptul că ucigaşii ar fi din rândul Stasi. Iar când începe şi revista Spiegel să relateze despre caz, e limpede: dacă nu este dovedită nevinovăţia Stasi, RDG e terminată definitiv. Într-un Berlin de Est cenuşiu şi degradat, Martin Wegener de la Volkspolizei şi colegul său vest-german Richard Brendel pornesc o cursă contra cronometru pentru depistarea ucigaşilor şi descoperă de ce dezvoltarea RDG a trebuit să aibă un asemenea rezultat catastrofal.

~~~~~~

"Alexandru Grumaz este o figură", cum spun americanii. Nu pentru că ar fi împlinit fizic, solid şi de neocolit precum un şef de oşti sau obşti maramureşean. Nici că adesea, pare, cunoscându-l de câţiva ani, opusul unui general (r) de trei stele. E cordial, jovial, convivial ca un locotenent neliniştit, proaspăt debarcat în popota ofiţerilor dintr-o garnizoană de provincie. Sincer să fiu, pentru mine cel puţin, orice general cu apariţia unui locotenent, prin modestie şi bună-cuviinţă, e mai tare decât soldatul cu bastonul de mareşal în raniţa. Alex Grumaz este însă şi un autor interesant, curios subtil. Bun cunoscător al mersului lumii, observat din funcţii diferite şi <>, ca să zic aşa. Grumaz e contagios prin umorul sec, naivitatea insuficient disimulată, puterea de muncă şi proatlantismul său insistent, dar real. Merită să-i citim gândurile. Adică, cu alte cuvinte, cartea de faţă."  EMIL HUREZEANU

~~~~~

"Cu mult timp înainte de a-l cunoaşte pe Marian Nazat, l-am citit cu regularitate în paginile Jurnalului Naţional. Nu aveam nici o îndoială că mă aflam în faţa uneia din cele mai talentate şi mai cinstite condeie din presa noastră atât de tribalizată şi de lipsită de gazetari care să aibă respect nu numai pentru adevăr, ci şi pentru cuvântul care îl exprimă."  Augustin Buzura    "Marian Nazat se dă jos uneori din carul cu bijuterii lingvistice, pe care i l-a dăruit Dumnezeu, aşa cum a făcut-o şi cu atâţi alţi scriitori ai câmpiei, şi rezuma tăios tragedii de neam."  Lucian Avramescu    "E un boier al cuvintelor câmpiei. (...) Aşa trebuie să îl citiţi: ca pe o linişte a pământului, ca pe o cuminţenie a sa şi, deopotrivă, ca pe un vacarm al lumii, ca pe o rânduială a lucrurilor şi ca pe un zbucium al vieţii."  Marius Tucă

~~~~

"Cartea lui Florian Bichir este construită în jurul ideii de istorie. Istorie-mare, istorie-mică. Istoria ca ştiinţă, istoria ca poveste. Dar, indiferent ce alege, scrisoarea lui Florian Bichir te atrage, fie că este vorba despre episoade ce se derulează în zorii istoriei moderne, fie că am fost martori sau chiar participanţi la proiectarea acestora."  MIHAI RETEGAN

~~~~~


Agatha Christie a început să lucreze la opera sa autobiografică în
aprilie 1950 şi a terminat-o când avea în jur de 75 de ani, mărturisind
că "a sosit momentul să mă opresc. Asta pentru că am impresia că am spus
tot ce era de spus despre viaţa mea". Deşi e o lucrare autobiografică, Agatha Christie nu s-a lăsat încorsetată de rigorile cronologiei.
Frumuseţea acestei cărţi constă în mare parte în libertatea naraţiunii, al cărei fir este dirijat după bunul plac al autoarei: meditează asupra compensaţiilor vârstei înaintate, îşi aminteşte trăsături ale copilei
Agatha. În acelaşi timp, nu se simte obligată să includă în relatarea sa orice amănunt sau orice întâmplare - renumita sa dispariţie, de pildă.
Este evident că preferă să evoce în general părţile amuzante ale existenţei sale. Puţini sunt cei care pot să afirme că au avut o viaţă mai intensă şi mai plină de culoare, iar cartea de faţă este, mai presus de orice, un imn închinat bucuriei de a trăi.
Autobiografia, publicată în 1977, la un an de la moartea autoarei, este povestea fascinantă a vieţii ei personale, începând cu anii copilăriei, trecând prin cele două mariaje ale ei şi cele două războaie mondiale şi
a experienţelor de scriitoare şi de participantă la expediţiile arheologice ale celui de-al doilea soţ, Max Mallowan. Cartea este la fel de captivantă şi bine scrisă ca oricare dintre romanele ei.

~~~~~~

Cu douăzeci de ani in urmă, procurorul Tommy Molto îl acuzase pe Rusty Sabich, colegul său, de uciderea unei foste iubite, într-o răsturnare de situaţie care îl transformase pe acesta din urmă din acuzator in acuzat. Acum, Rusty - în vârstă de şaizeci de ani şi devenit între timp judecător - se confrunta cu un alt coşmar. Soţia sa, Barbara, moare în condiţii suspecte şi, din nou, Rusty este principalul suspect. Va reuşi el să-şi dovedească şi de aceasta dată nevinovăţia?

~~~~~


In 1963, puţini americani au înţeles cât de mult va fi schimbată ţara de
asasinarea preşedintelui. Pe atunci, era greu să scrii istorie, mai ales
din cauza planurilor politicienilor. În această carte, vom încerca să risipim ceaţa şi să prezentăm faptele.
Din păcate, unele întâmplări nu sunt cunoscute încă. În povestirea noastră, eu şi Martin Dugard nu vom merge mai departe decât ne îngăduire
probele. Nu suntem adepţii teoriilor conspiraţioniste, însă ne punem unele întrebări despre ce nu se ştie sau nu se leagă.
Totuşi, înainte să daţi pagina, vă anunţăm că această carte e bazată pe fapte, iar unele despre care veţi citi n-au fost niciodată aduse la cunoştinţa publicului.
Adevărul despre preşedintele Kennedy are uneori o latură galantă, alteori tulburătoare. Adevărul despre felul în care a fost asasinat şi motivele acestui act criminal sunt de-a dreptul înfiorătoare. Însă toţi americanii ar trebui să cunoască povestea.
Toată este aici, în această carte. Mă bucur că am privilegiul să v-o ofer.
Bill O Reilly

~~~~~~~

Un roman surprinzător şi emoţionant despre taţi şi fii, despre iertare şi izbăvire în lumea baseballului profesionist american.

În vara lui 1973 Joe Castle era băiatul-minune al baseballului, cel mai bun jucător începător pe care l-a văzut cineva. Puştiul din Calico Rock, Arkansas, i-a uimit pe fanii echipei Cubs reuşind home run după home run, salutând politicos publicul pe măsură ce spulbera toate recordurile debutanţilor.

Calico Joe a devenit curând idolul tuturor iubitorilor de baseball din America, inclusiv a lui Paul Tracy, fiul unui jucător puternic, dar petrecăreţ de la Mets. În ziua în care Warren Tracey îl întâlneşte în sfârşit pe Calico Joe, Paul se află în tribune, susţinându-şi idolul, dar şi pe tatăl său. Apoi Warren aruncă o minge care avea să le schimbe vieţile pentru totdeauna.

DAN BROWN de vorba cu fanii sai - RAO


În luna noiembrie 2013, autorul RAO Dan Brown a intrat în legătură cu fanii săi din întreaga lume prin intermediul rețelelor de socializare Reddit și Facebook unde cititorii au putut să-i adreseze întrebări deschise, scriitorul răspunzându-le în timp real. 


Iata mai jos cele mai interesante intrebari si raspunsuri:

Î: Unde îţi găseşti sursele de inspiraţie pentru următoarele poveşti excepţionale?

R: Citesc foarte mult. Nonficţiune – cel mai adesea. Şi sunt, în mod constant, în căutare de diverse teme pe care aş putea să le îngheg într-o poveste (în mod ideal, aici intră informaţiile vechi transpuse cu cele foarte noi). Vatican vs antimaterie, masonerie vs ştiinţa minţii, Dante vs transhumanism, Shakespeare etc

Î: Ai vizitat toate locurile despre care ai scris? Şi, dacă ai putea să-l transformi pe Robert Langdon într-un călător în timp, unde l-ai trimite să investigheze?

R: Da, am fost în toate acele locaţii. După Milne Ice Shelf (Canada) din romanul „Deception Point”, soţia mea m-a pus să promit că voi scrie numai despre locuri unde există hotelul Four Seasons.

Î: Ce va face Robert Langdon în continuare?

R: Nu pot să spun asta. E un secret.

Pentru a citi mai multe întrebări adresate lui Dan Brown de către cititori, vă invităm să accesați link către pagina cărții pe www.raobooks.com

Imaginează-ți o lume în care 
ZIDUL BERLINULUI 
NU A CĂZUT NICIODATĂ. 
Din 25 noiembrie 2015, Editura RAO propune cititorilor un roman îndrăzneț 
care vine să vorbească despre istorii alternative și să aducă răspuns 
celei mai controversate întrebări din toate timpurile: cum ar fi fost dacă? 



PLANUL D

Berlinul de est, 2011: reîntregirea Germaniei nu s-a petrecut, Egon Krenz e de 22 de ani la putere, iar RDG e aproape de faliment. Capitala: un oraş murdar, împuţit de milioanele de motoare pe ulei ale urmaşului Trabantului – Phobos. Ultima şansă a socialismului: negocieri economice cu RFG şi cancelarul federal al acesteia, Oskar Lafontaine. Însă chiar înainte de acest eveniment, un fost consilier al lui Krenz este găsit mort şi totul indică faptul că ucigaşii ar fi din rândul Stasi. Iar când începe şi revista Spiegel să relateze despre caz, e limpede: dacă nu este dovedită nevinovăţia Stasi, RDG e terminată definitiv. Într-un Berlin de est cenuşiu şi degradat, Martin Wegener de la Volkspolizei şi colegul său vest-german Richard Brendel pornesc o cursă contra cornometru pentru depistarea ucigaşilor şi descoperă de ce dezvoltarea RDG a trebuit să aibă un asemenea rezultat catastrofal 


"Un thriller german de talie mondială."
FOCUS ONLINE 

"Plan D ne prezintă o panoramă ironică a societății într-un thriller de spionaj excepțional."

FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG 


Descoperă adevarul din spatele tragediei care a schimbat cursul istoriei
ASASINATUL LUI KENNEDY
SFÂRŞITUL UNUI VIS
de
BILL O’REILLY & MARTIN DUGARD 

Ai putea crede că, la cincizeci de ani de la tragedia petrecută în Dallas, Texas, cu greu s-ar mai putea găsi informaţii, documente sau martori care să pună evenimentele într-o nouă perspectivă. Cu toate acestea, cei doi autori au avut acces nu doar la arhive abia acum desecretizate, ci şi la filme, înregistrări şi mărturii, multe dintre ele inedite.
Personajele sunt în mişcare, uneori măreţe, alteori mărunte, măcinate de vanități şi aspiraţii. Vom vedea cum alb-negrul eternei confruntări dintre Kennedy şi Lee Harvey Oswald sau dintre Occidentul democrat şi Orientul mancurtizat sunt, privite de aproape, mult mai complexe, străbătute de o infinitate de nuanţe şi jocuri de putere între Hruşciov, Fidel Castro, Charles de Gaulle şi dinastia de Windsor, membrii familiei Kennedy, tatăl, histrion şi dominant, fiii gata de sacrificiu, dar şi de putere, şi prima-doamnă, Jacqueline Bouvier Kennedy, a cărei prezenţă domină viaţa lui JFK şi paginile acestei cărţi.
Asasinatul lui Kennedy care beneficiază nu doar de date şi informaţii noi, ci şi de talentul scriitoricesc a doi autori care propun un nou proiect istoric, elogios primit de critica americană. 


Nu suntem adepţii teoriilor conspiraţioniste, însă ne punem unele întrebări despre ce nu se ştie sau ce nu nu se leagă. Totuşi, înainte să daţi pagina, vă anunţăm că aceasta carte e bazată pe fapte, iar unele despre care veţi citi n-au fost niciodată aduse la cunoştinţa publicului.

Bill O'Reilly