joi, 9 octombrie 2014

La o vorba cu Oana Heller (Interviu)

Sal'tare! : )

Daca urmariti blogul de ceva vreme stiti ca sunt un cititor pretentios si prin asta spun ca-mi place originalitatea, prospetimea unei idei, a unui stil si iubesc acele carti ce-mi ofera ocazia sa intalnesc personaje pe care sa le numesc oameni, si pe care mi-as dori sa pot sa le asez langa mine pe canapea. 

Azi vreau sa vorbim de romanele de la noi. Nu, nu vorbim de clasici, ci de acele romane noi ce apar, dar care sunt vazute sau nu. Pentru ca autorul nu are o gramada de oameni in spate care sa strige pentru el sau sa semnalizeze, n-are o ditamai editura sau mai stiu eu. Sau poate sunt vazute, dar din cauza subiectului ce-l abordeaza majoritatea fug de el. Ca deh, nu toti avem mintea larg deschisa. Insa eu le caut si le imbratisez, si va mai scot ochii cu ele. Asa ca azi, fara alta introducere, vorbim de La inceput a fost minciuna , aflam ce-nseamna Convergent si cine sa ne raspunda mai bine decat Oana Heller.

Sal'tare, Oana! : ) Bun venit pe blogul nostru ingropat in carti. Ce faci?

Oana Heller: Salut. Sunt mai bine, mă părăsește încet, încet răceala și parcă îmi revine și cheful de muncă.

Ai vrea sa te prezinti in cateva cuvinte ca te cunoasca mai bine cititorii blogului?

Oana H: Ăhm... ok. Sunt Oana Heller, autoarea romanului „La început a fost minciuna” și una dintre cele două inițiatoare ale proiectului „Convergent”. Personajele mele sunt cei mai buni prieteni ai mei și pot spune fără exagerare că îmi ocupă mintea în proporție de 90%.

La inceput a fost minciuna suna extrem de bine si recunosc ca eu de cand am auzit de el am vrut sa-l citesc. Insa crezi ca este pentru oricine? Ma gandesc ca unii se uita stramb la el.

Oana H: Hmm... nu prea știu ce să spun. Eu îl recomand tuturor. Unul dintre cei mai mari fani ai mei este o doamnă educatoare trecută de cincizeci de ani care este foarte awesome și lipsită de prejudecăți. Să știi că printre cititorii plăcut impresionați au fost și bărbați sau tineri de 25-30 de ani, care m-au lăudat pentru partea psihologică a romanului. Deci sub nici o formă nu aș spune că e o carte pentru adolescenți – adică nu aș limita audiența doar la adolescenți.

Sunt, desigur, și inși care s-or pornit să citească cu o anumită idee în minte pe care nu ai cum să le-o schimbi, dar pe cei cu idei fixe nu am obiceiul să-i bag în seamă. Prejudecățile nu depind de vârstă, ci de mindset, deci nu aș putea recomanda acest roman unei categorii de vârstă.
Ador când îmi scrie cineva, sau când sunt oprită pe stradă și mi se spune „nu citesc de obicei așa ceva, dar mi-a plăcut romanul tău din cauza asta și din cealaltă.”

Am inteles ca lucrezi la un alt roman. Este un fel de continuare a acestuia sau sunt romane de sine statatoare?

Oana H: Am început într-adevăr să lucrez la partea a doua a romanului „La început a fost minciuna” și am scris vreo 50 de pagini care s-au pierdut odată cu toată memoria din hard disk-ul laptopului meu – am pierdut tot ce aveam pe el: texte, articole, poze, ilustrații, tot. Laptopul mi-a murit cu vreo săptămână înainte să fie lansat „La început a fost minciuna” și am avut noroc că aveam coperta cărții salvată pe un stick pentru că altfel ați fi avut o carte fără copertă. În fine, după asta am fost prinsă cu punerea la punct a proiectului „Convergent” cu strângerea tuturor materialelor pentru a pregăti campania de crowd funding, cu „Fața în palme”, romanul scris de Maria Heller care urmează să fie publicat, cu prima bandă desenată ce face parte din seria „Convergent” și nu a mai avut timp de scris. Nu pot lucra la o mie de lucruri deodată, iar momentan lucrez la banda desenată și la proiectul „Convergent” care are nevoie de atenția mea de parcă ar fi un sugar. Mă voi întoarce la scris, la partea a doua a romanului „La început a fost minciuna” după ce termin banda desenată și după ce se termină campania de crowd funding.
 
Urmarind pe facebook am vazut ca si Maria Heller lucreaza la propria carte si ca, intr-un fel, aceste romane au o legatura. Ne poti vorbi putin?

Oana H: Da, chiar voiam să vorbesc despre „Fața în palme”. N-o să dau foarte multe detalii, dar acest roman va fi foarte special pentru cei care au citit „La început a fost minciuna”, pentru că în unele pasaje din romanul Mariei sunt dezamorsate unele secrete din romanul meu sau descoperite tot felul de lucruri noi despre personajele mele.

Romanele astea sunt legate prin personaje J. Thomas, personajul meu principal, e coleg de clasă cu Sevan, personajul principal din romanul Mariei, însă din punctul meu de vedere, romanele astea două, deși se completează, sunt complementare. Adică dacă eu tratez aspectul pozitiv al unei probleme, Maria îl tratează pe cel negativ. „Fața în palme” e al doilea roman din serie și se leagă de „La început a fost minciuna” deși se concentrează pe viețile altor personaje. De-a lungul seriei însă, personajele se cam amestecă între ele: migrează dintr-un roman în altul, leagă prietenii, formează povești.

Mi se pare extrem de interesant ca romanele voastre alterneaza. V-ati gandit la acest lucru de la inceput sau a fost ceva de moment?

Oana H: Nu ne-am gândit la asta de la început, dar nici nu a fost ceva spontan. Când am început noi să scriem nici măcar nu știam că vom avea o serie, sau că romanele noastre vor avea vreo legătură unul cu altul: eu scriam „La început a fost minciuna” și Maria scria „Fața în palme” și la vremea aia (în 2008) credeam că vor fi două romane și atât, că nu vor exista punți între ele. Însă pe parcursul anilor s-au legat și asta pentru că ne-am lăsat personajele să interacționeze unele cu altele; adică le-am făcut cunoștință: personajelor mele cu personajele ei și am început să creăm povești care să-i cuprindă pe toți – povești pe care credeam că nu le vom include în romane, pe care le dezvoltam doar așa, în joacă, doar pentru noi, like little threats. Dar ne-am jucat și ne-am tot jucat și fără să ne dăm seama s-au creat legături între personajele noastre și ne-am dat seama că nu mai putem despărți romanele unul de altul: se legaseră unul de altul prin personaje. Atunci am decis că „Fața în palme” și „La început a fost minciuna” fac parte dintr-o serie. Deci nu a fost impus de noi, nu a fost un plan și nu a fost nici ceva spontan: a fost ceva ce s-a dezvoltat în timp, chiar în ani de zile – și totul a pornit dintr-o joacă. Apoi împreună, eu și Maria am dezvoltat povestea mai departe. Noi nu gândeam la început poveștile astea în segmente de romane, ci vedeam totul ca pe o poveste lungă, continuă: practic aveam un lung șir narativ care urmărea personajele noastre pe parcursul mai multor ani. Abia apoi am împărțit toată povestea asta în mai multe romane și am început să conturăm fiecare roman în parte în mintea noastră și abia apoi am deci ca eu să-l scriu pe primul, Maria pe al doilea, eu pe al treilea, ea pe al patrulea și tot așa. acum știm că avem opt romane în această serie și ne-am ales care dintre noi să-l scriem pe fiecare.

Scriitorii sunt des intrebati de cum scriu sau cand etc, insa eu te-as intreba daca ai un personaj preferat. Sau unul de care ti-e mai drag decat de restul.

Oana H: Of, să știi că pe toți îi ador. Pe Thomas l-am adorat timp de 5 ani, dar acum am și alți preferați. Andi, unul dintre personajele noi, care își va face apariția în „Fața în palme” dar și în partea a doua din „Minciuna” este noua mea iubire.

Ti se intampla sa fii judecata pentru ce-ai scris? Personal, stiu ca unii pun etichete vazand doar exteriorul.

Oana H: Ies prea puțin din casă pentru a știi dacă sunt sau nu judecată iar în mediul online nu am auzit nimic nasol – sau, mă rog, nimic notabil (am avut vreo doi hateri). Prea puțină lume știe de roman, iar cei care știu îl apreciază și totodată și pe mine, cred. Sunt judecată în schimb de unii membrii ai familiei care nu au mai vrut să vorbească cu mine după ce am publicat romanul zicând că i-am făcut de râs – a fost o experiență destul de nasoală, fiindcă deși vreau să nu-mi pese, totuși, nu știu de ce... îmi pasă.

Ce crezi tu c-ar trebui sa 'extraga' cititorii din La inceput a fost minciuna?

Oana H: Așa nu-mi plac genul ăsta de chestii: „ce-a vrut să spună autorul”, „ce trebuie să înțeleagă cititorul”. Cititorul să înțeleagă exact ce am spus acolo: nu mai mult, nu mai puțin; și cel mai important: să nu-mi pună vorbe sau concluzii în cârcă. E o carte care prezintă niște întâmplări și repercursiunile lor: un puști de 17 ani vine și le spune cititorilor chestii, apoi vine un nene de 35 și apoi mama puștiului, apoi un alt puști, apoi o altă mamă. Fiecare dintre personajele astea vorbește subiectiv și își exprimă propriul lor punct de vedere (nu al meu!). Cititorul trebuie să asculte și să tragă propriile lui concluzii, exact ca atunci când ar vorbi cu un om care-i spune ceva despre viața lui.

Dacă-ți spune Ghiță cum a mers fără bilet pe autobus, e dreptul tău ca ascultător să îți tragi propria concluzie: fie Ghiță a fost prost că nu și-a luat bilet, fie controlorul a fost un om nasol că i-a dat amenedă.
Exact așa am făcut și eu: am expus o seamă de probleme. Nu am spus nicăieri, eu, cu vocea mea „fii de acord cu problema asta”; nici unul dintre argumentele din carte nu sunt menite să convingă cititorii și nu reprezintă convingerile mele. Nu eu, Oana, vorbesc în carte, ci personajele mele, iar ei au propriile lor convingeri și păreri cu care eu sunt sau nu sunt de acord. Eu nu sunt și nu trebuie să fiu de acord cu fiecare afirmație a personajelor mele. Concluzia pe care fiecare cititor o trage din cartea mea depinde de ei; singura mea rugăminte ar fi să nu confundați propria voastră concluzie cu ce am vrut eu să zic.

Convergent,  oare ce inseamna acest concept? Oana, ne-ajuti putin?

Oana H: Conceptul este explicat până și în gif-ul cu triunghiurile care cresc și formează o figură mai mare. E cel mai scurt rezumat posibil al acestei serii de romane: niște povești de sine stătătoare care cresc și de-al lungul timpului se unesc pentru a forma o poveste mai mare.

Cu toate astea, „Convergent” este mai mult decât o serie de romane, mai mult decât literatură, fiindcă e un proiect care se extinde în mai multe medii de expresie. Cum spuneam, tocmai lucrez la o bandă desenată. Ei bine, această bandă desenată face parte din aceeași poveste ca și romanele: e un fel de mugure care a crescut din plot-ul romanului meu pentru a se dezvolta într-un alt mediu. Seria noastră de romane are mai multe astfel de benzi desenate care fac parte din aceeași poveste, dar care nu repetă povestea din romane, ci spun ceva nou, ceva ce nu a fost dezvăluit în roman. Deci „Convergent” este o serie de romane din care fac parte și o serie de benzi desenate și de ilustrații. Practic „Convergent” e o creație care stă cu două picioare în literatură și cu două în artă (dacă tot suntem 2 autoare și avem 4 picioare, hehe).

Ar putea cititorii sa participe in vreun fel in cadrul proiectului Convergent?

Oana H: Suntem foarte mari fane și susținătoare a conceptului de fan art și fan fiction, deci cititorii sunt liberi să participe cum vor ei prin aceste medii.


Ca orice cititor si bookblogger as intreba unde te pot gasi cititorii, in mediul online.

Oana H: Proiectul „Convergent” se află pe platforma de crowd funding Crestemidei: (http://crestemidei.ro/Convergent?locale=ro) unde strângem fonduri pentru publicarea romanului „Fața în palme”. Fiecare susținător al proiectului este răsplătit cu câte o recompensă în ediție limitată sau chiar handmade, care nu poate fi achiziționată de nicăieri altundeva. Acolo avem și un video care explică – probabil mult mai clar – proiectul.

Eu pot fi găsită pe pagina mea personală de facebook: Oana Heller; sau pe paginile de facebook „La început a fost minciuna” și „Convergent”. Iar eu și Maria putem fi găsite și pe tumblr (oana-si-maria-heller.tumblr.com) unde postăm ilustrații, desene și works in progress din banda desenată.

Dar in afara lui, pot veni la lansari, aveti acest fel de evenimente organizate sau planuiti?

Oana H: Da, sigur! Chiar îi invităm în numere cât mai mari. În 23 Octombrie avem lansare în Pitești la biblioteca județeană, iar în 13 Noiembrie în Cluj la Serile Filmului Gay.

In inchiere, pentru ca incerc sa nu-ti iau din timp (nu ca n-am facut-o deja) daca ai ceva de spus cititorilor blogului si celor care va urmaresc pe tine si Maria.

Oana H: This is just the beginning. Watch us. 


O discutie interesanta, nu? : ) Daca v-am starnit interesul legat de romanul Oanei sau legat de proiectul Convergent nu pot decat sa ma bucur. Si va invit sa participati la el, daca doriti. Pana data viitoare lectura placuta!

Crina @Reading Addict

0 comentarii: