joi, 12 martie 2015

RECENZIE - Provocarea #2 (Rephelimii #1) de Simona Stoica


                         Descriere:

Legătura neobişnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, şi Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei şi a-şi ajuta fratele să-şi îndeplinească misiunea. 


Coşmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenţia ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraş, dar şi de Umbre, fiinţe aflate la graniţa dintre Viaţă şi Moarte, care o urmăresc în permanenţă şi ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft creşte. 


Însă cine spune adevărul şi cine încearcă să o manipuleze? 


RECENZIE:

Habar n-am dacă această recenzie va fi scurtă sau nu, dar cu siguranţă nu va fi aşa lungă ca cea a primului volum, de-aici. 

Această a doua parte, dacă o pot numi aşa, a fost mai bună ca prima. Mi s-a părut mai complexă, mai densă, a avut mai multă acţiune, mai mult suspans şi oho, mai multe personaje. Iar creierul meu n-a încetat să facă n comparaţii între anumite momente din cartea asta şi altele pe care le-am citit. Şi vă zic şi de ce. 

Cum spuneam şi-n recenzia primei părţi/cărţi, sunt cam, tare, critică. Şi nu că vreau să o fac cu răutate, Doamne fereşte! Ci pentru că citind mult, din toate genurile şi felurile, am cunoscut aproape toate ideile şi modurile în care pot fi scrise, şi e mai greu să fiu surprinsă. NU spun că n-au existat momente de originalitate în carte! Nu zic că totul mi s-a părut cliseic şi am avut parte de-un deja-vu total! Dar eu existat şi clipe în care am avut puternică impresie că am mai citit aia undeva. Şi asta e valabil când vorbim de discuţiile/certurile dintre tinerii noştri protagonişti, care uneori m-au cam enervat un pic. 


Părţile mele preferate din carte au fost cele îndopate cu acţiune şi suspans, pe care le-am devorat mai rău ca pe-o prăjitură după ce am scăpat de durerea de dinţi. Iubesc acţiunea şi suspansul, aşa că neuronii mei au fost tare fericiţi când au primit din belşug. Însă au strâmbat şi din nas, cum ziceam, la acele discuţii, unele, nu toate. Că au mai avut şi sens. Acum nu înţelegeţi că dialogul din carte n-are sens, dar eu vorbesc de dramă, dramă şi dramă. 


Nu vreau să vorbesc despre plot sau despre final, dar pot zice că s-au întâmplat atâtea că neuronii mei au început să aibă probleme tehnice :)) Dar nu se plâng, prea tare. Şi adevărul e că am devorat cartea, care e oarecum groasă, în nici trei ore. Hai, două şi ceva. Pentru că te face curios şi vrei să ştii ce se întâmplă. 


Iar eu vreau să ştiu şi aştept următorul volum sau următoarele părţi. Am eu câteva idei legat de ce se poate întâmpla, dar prefer să le păstrez pentru mine. Până atunci poate o citiţi şi voi şi poate nu sunteţi aşa critici ca mine *laugs* A şi n-am pomenit de momentele romantice din carte. Au fost câteva, dar nu supărător de multe şi mi s-au părut mult mai bine scrise. 


0 comentarii: